travelplanner.ro
mamici celebre C
Sfatul Spe4
Am nascut spontan, asa cum mi-am propus, doar cu 2 zile inaine de termen - 21.07.14. Ana-Maria a avut 3,480 kg si 52 de cm. Am avut nevoie de cusaturi, dar mi-am revenit in timp record. Dar sa detaliem: In data de 20.07.14, la ora 6:00 dimineata am pierdut dopul gelatinos si au inceput contractiile nedureroase.

E drept ca nu durea tare, dar erau cam 7-10 pe ora. La ora 10:00 m-am deplasat la Maternitatea Brasov, pentru o verificare, doctorul meu fiind in garda. Aparatul de masurat contractiile arata ca sunt mult mai putine si asa cum mi se parea si mie insuficient de dureroase, asa ca a ramas sa merg acasa si sa astept pana se declanseaza nasterea propriu zisa, si sa ma intorc la momentul oportun.

Cum nu doream sa astept o vesnicie si stiind ca mersul pe jos grabeste travaliul, m-am gandit sa fac un pic de exercitiu fizic - si cum afara erau aproape 40 de grade, nu ma puteam plimba decat prin parcul de la Liceul Andrei Saguna, (deoarece sunt copaci si tin umbra). Am dat cateva ture de parc, fara nici un rezultat. Ba la un moment dat contractiile pareau chiar ca dispar.

Dupa ora pranzului am mers la nasi, in ideea ca am fi facut maxim 5 minute pana la maternitate, in momentul sorocului. De pe la ora 14:00 au inceput contractiile mai dureroase - insa si acestea erau foarte neregulate - 4,5 sau 7 pe ora, dintre care unele mai accentuate, altele mai putin. In tot acest timp le-am tinut o monitorizare pe telefon si am tot adaugat...si tot adaugat....si tot adaugat.

Spre seara am facut si o plimbare in parc, in aceeasi idee de a grabi sorocul - fara nici un succes. Asa am decis sa ramanem la nasi peste noapte, pentru ca parea evident ca nu mai dureaza mult. Pe parcursul noptii contractiile au devenit mai puternice, dar la fel de neregulate si de insuficiente. La ora 3:00 dimineata am mers la maternitate, pentru ca simteam ca totusi ar fi cazul sa grabim acest proces sau sa facem ceva sa mai scurtam travaliul.

N-am intalnit decat o asistenta, evident trezita din somn si fara prea mult chef de treaba si un doctor de garda. Nu am vrut sa chem doctorul meu pana in momentul cand aveam confirmarea nasterii iminente. Faimosul aparat de masurat contractii arata o intensitate de 30% si oricum simteam si eu ca in momentul in care stau pe spate, contractiile sunt mai putin dureroase.

Atitudinea doctorului, dar mai ales a asistentei a lasat mult de dorit in momentul in care le-am spus ca nu prea mai am rabdare, ca am avut contractii destul de dureroase, chiar daca nu dese si nu ma intereseaza ce spune aparatul ca se intampla in momentul acela - eu am dureri. Mi-au spus atunci ca nu e inca momentul si ca ar trebui sa am dureri muult mai mari daca as naste si e alegerea mea daca doresc internarea la acel moment si ramane sa ma plimb prin spital, sau daca doresc sa merg acasa si sa mai astept.

Cred ca asistenta respectiva este singura persoana cu adevarat nesuferita pe care am intalnit-o in Maternitatea Brasov nu voi uita prea curand cum mi-a explicat ea: "Ce vreti doamna, dvs ati ales sa nasteti natural - asa e la nasterea naturala - dureaza!! Poate sa dureze pana la 2 zile".

Cred cu tarie ca e unul dintre cele mai prost inspirate lucruri pe care le poti spune unei femei in travaliu, si nu pot decat sa fiu fericita ca a fost de garda noaptea si nu mi-a fost dat sa o mai intalnesc ulterior :).

La controlul efectiv - colul aparea sters, dar nu aveam dilatatie, asa ca inca nu venise momentul si am ales sa ma intorc acasa pentru cat ar mai fi durat...Au mai urmat 5 ore de contractii dureroase, dar nu extrem - nu am simtit nici un moment ca sunt gata sa cedez, ca durerea e prea mare sau nevoia sa ma tavalesc pe jos. A fost insa foarte obositor psihic - pentru ca trecusera multe ore, mersesem pe jos, nu puteam sa dorm, nu puteam sa stau in picioare si tot asa.

La ora 8 dimineata mi-am sunat medicul si i-am spus ca daca vin la spital si ma mai trimite cineva acasa - ori il arunc pe geam ori ma arunc pe geam - ceva sigur fac! A ras si mi-a spus ca e cazul sa ma interneze caci a durat cam mult. La cel tarziu ora 9 eram in sala de travaliu, unde am fost preluata de moasa Mirela si de asistente. Dilatatia era de 4 cm asa ca am primit perfuzie cu Oxitocin si am facut Epidurala relativ repede, urmand sa astept in aceasta stare inca vrei cateva ore.

Pe timpul anesteziei contractiile se mai simt doar sub forma de incordare, dar durerea dispare ca prin farmec. Nu o sa regret niciodata ca am facut aceasta anastezie si nu mi-as fi dorit sa simt contractiile mai mult decat am facut-o. Cert este ca spre final, cand capul copilului coboara suficient, anestezia se duce si durerile facerii se simt pe viu. Nu au durat insa foarte mult si adrenalina era atat de multa incat am impins conform instructiunilor de cateva ori si copilul a iesit.

Ana s-a nascut la 14:08 si cum era de asteptat - a fost marisoara si am avut nevoie de sutura - dar cu toate astea la o ora si jumatate dupa nastere stateam pe marginea patului, mi-am facut necesitatile, si mai pe seara putin - dus.

Refacerea a fost foarte rapida iar perioada de spitalizare de 3 zile foarte usor de suportat intrucat regimul de masa a fost unul normal, eu ma simteam bine si n-am avut nevoie decat de supozitor cu Indometacin in prima noapte - mai mult preventiv. Asistentele care imi faceau toaleta au laudat munca doctorului, care facuse sutura cu fire intradermice - astfel incat la 6 saptamani de la operatie nu se mai vedea nimic.

Partea neplacuta post-partum sunt lohiile - care intr-adevar curg foarte abundent la inceput - si totusi nu atat de rau pe cat fusesem eu speriata si care tin o perioada mai lunga de timp. Cam 4 saptamani in cazul meu. Despre partea emotionala si fericirea aducerii pe lume a unui copil am scris in alt post - dar este un moment unic, minunat, greu de descris o stampila extrem de marcanta pe foaia vietii mele si o pecete pe legatura ce o simteam cu acest copil minunat, inca de cand eram insarcinata.

Inainte sa nasc nu am dorit sa stiu prea multe detalii despre nasterea naturala, nu am vizionat filme si nu am vrut detalii care sa ma sperie - am vrut sa ma arunc cu capul inainte si sa nu am temeri. In acest moment nu as avea temeri de o a doua nastere, pentru ca cel mai important lucru este sa fii sanatoasa si copilul asemenea si de-aici toate lucrurile decurg natural.

Nu am cautat niciodata sa influentez pe nimeni, iar decizia nasterii - cezariana sau spontana e o decizie personala (ca si religia pe care o alegem, omul pe care il iubim, meseria pe care o facem...etc) - alegerea mea a fost sa nasc natural si ma bucur ca am facut asta. Cred ca suntem facute pentru a aduce copii pe lume si frica de durere nu ar trebui sa ne influenteze. Mai ales ca durerea nu este ATAT de mare, in conditiile in care putem apela la minunile medicinei si ne putem increde in doctori.

Sunt constienta ca sintagma de "nastere naturala" pe care o folosesc - nu se potriveste in totalitate, intrucat am facut anestezie epidurala, dar luati-o doar ca pe o sintagma si atat.

(Bianca, Brasov)

Nota redactiei: Ne rezervam dreptul de a actiona in instanta orice persoana si/sau entitate care incalca in orice mod prevederile de mai jos.
Nu suntem de acord cu preluarea, copierea, reproducerea, publicarea, transmiterea, vanzarea, distributia partiala, integrala sau modificata a continutului acestui site sau a oricarei parti a acestuia efectuate in alte scopuri decat cel personal, cu urmatoarele exceptii:
- este permisa reproducerea (pe site-uri noncomerciale, forumuri, articole din presa, stiri sau alte materiale de presa etc.) unor fragmente din articolele publicate in limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informatiilor preluate cu link, sub urmatoarea forma: (Sursa: AmNascutAcolo.ro - www.amnascutacolo.ro)


Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
povesteste cum ai nascut cadou 700x200 edi integral margini