travelplanner.ro
mamici celebre C
Sfatul Spe4
Chiar de la inceput, pot sa va spun ca am nascut usor. Sigur ca eram ingrijorata, din 2 motive foarte serioase:
1. Pierdusem o sarcina, prima, extrem de mult dorita, la 3 luni si jumatate. Dintr-o raceala zdravana.

2. Ca varsta, ma apropiam de 40 de ani. Si se cam vorbeste ca sansele-s putine, pe masura ce inaintezi in varsta. Deci eram deznadajduita. Imi era foarte frica ca nu voi mai putea avea copii sau ca, dupa o a 2-a eventuala sarcina, as putea pati la fel.

Iar vizite la ginecolog, la un profesor de data asta, care nu m-a descurajat niciodata, ba chiar m-a internat cateva zile pentru investigatii si recomandari de a nu ne da batuti, sa incercam si iar sa incercam, ca bebele trebuie sa apara. Au trecut asa zile, luni, ani, noi „incercam", dar EL nu se grabea. Privat am facut si desfundare de trompe (f. dureros a fost, va marturisesc), apoi am mers la Sovata.

Acolo am putut ramane doar 6 zile, ca s-a imbolnavit mama si am intrerupt procedurile. Incercarile noastre erau fara rezultat, nu ramaneam insarcinata nicicum.

Am ascultat-o pe mama, care se simtea oarecum vinovata ca pentru ea nu mi-am putut termina tratamentul la Sovata, si m-am dus iar, de data asta cu sotul. Am stat 12 zile, am reluat tratamentul si ne-am intors acasa, dar fara prea mari sperante nici de data asta. Noi incercam, imi verificam mereu testul de sarcina, dar ... nimic!

Nu prea mai aveam nici solutii, nici sperante. Ne-am zis atunci sa aprofundam latura spirituala. Adica sa ne rugam mai mult si sa credem in aceasta ruga. Am luat legatura si cu duhovnicul, ne-am desertat sufletul in fata dansului si ne-a promis ca ne ajuta. Se va ruga pentru noi, inclusiv in Athos, unde merge frecvent. Si foarte tare ne-a incurajat, sfatuindu-ne sa nu-l uitam pe Dumnezeu nicio clipa, pentru ca „ce e la om cu neputinta, la Dumnezeu e cu putinta", cum spune Sfanta Scriptura.

A mai trecut ceva vreme, chiar cativa ani buni de la pierderea sarcinii mele. Se intampla frecvent sa-mi intarzie ciclul cateva zile, si eu ma bucuram si gandeam: „Acu, acu! Poate, poate vine dragul nostru bebe!" Dar el nu se grabea. Cand, intr-o astfel de intarziere, il trimit iar pe sotul la farmacie dupa un nou test de sarcina. Cu mari emotii am privit rezultatul si... surpriza! Avea 2 liniute!

L-am strigat si priveam nauciti de fericire miracolul. Apoi, cu lacrimi in ochi, i-am multumit Domnului. O fi avand si Sovata efectul ei, dar miracolul s-a datorat rugaciunii, e convingerea mea de netagaduit. Am fost foarte fericiti. Noi, mama, socrii si toti care stiau cat de mult ne dorim un copil.

Gata de plecare din spital

Si dupa 9 luni, in care va marturisesc, n-am avut nici un fel de probleme deosebite, in afara de pofta de cirese, se apropia ziua cea mare, a aducerii pe lume a mult asteptatului nostru prunc. Primul nascut. In cele 9 luni, puiutul a fost cuminte, m-a lasat sa-mi fac serviciul si treaba acasa. Nu m-a suparat nici cu greturi ori dureri, totul decurgea normal.

In seara de 24 iunie, 2008 (?)- sarbatoarea Nasterii Sf. Ioan Botezatorul, intinsa pe pat, am simtit ca elimin ceva. Credeam ca mi s-a rupt apa, dar a fost doar dopul... L-am intrebat pe sotul daca-i cazul sa mergem la spital. El mi-a zis sa ma culc mai bine, sa ma linistesc, ca inca nu-i cazul, daca ma simt bine. Si chiar am adormit, nu stiu cat, dar m-am trezit tot bine si fara nici un alt semn. Si-am ramas amandoi acasa, pana pe la pranz si numai dupa ce mi s-a rupt apa, ne-am dus la spital.

Aveam ceva emotii, e si normal, dar speriata nu eram. Toate ecografiile imi iesisera in regula, eu m-am simtit in cele 9 luni, minunat, imi faceam griji doar pentru cei 40 de ani pe care urma sa-i implinesc peste doar o saptamana, motiv pentru care profesorul, imi si recomandase din timp nastere prin cezariana, dar cu care eu n-am fost de acord ci doar in caz de forta majora. Imi doream sa nasc natural. Cand m-a vazut, mi-a zambit si m-a intrebat iar„Cezariana"?, la care eu i-am raspuns: „NU! Incercam asa!"

Stiti cat a durat travaliul meu? Cam 2 ore, iar rau a fost doar in ultima ora. Nici nu s-a mai pus problema cezarienei. Totul a decurs normal, suportabil, iar profesorul nu prididea cu felicitarile ca-s asa curajoasa. Era incantat de o asa nastere la 40 de ani, fara o saptamana. De sot, nu mai vorbesc. Era prezent in sala si foarte mandru.
Iar eu? In al 9-lea cer si mi s-a oprit rasuflarea, cand mi-am auzit puiul plangand cat il tinea gurita. Plans de nota 10, ce mai? Mi l-a pus in brate moasa, nu ma mai durea nimic. Simteam c-as fi fost in stare si sa zbor.

Oricat ar incerca cineva, e greu de descris ce simte o femeie in primele ei clipe de „mama"! Cand isi vede puiul in brate. Nu, nu se pot descrie asemenea momente! Ele se traiesc, nu se pot povesti! Daca tot pamantul, cu toata bogatia lui, mi le-ar fi pus cineva la picioare, erau nimic fata de puiul scump de om, ce l-am asteptat de atatia ani! Acum ma simteam cu adevarat implinita. Si i-am multumit din nou Lui Dumnezeu pentru minunea de langa mine. Si-i voi multumi in vecii vecilor.

Cele cateva zile de dupa nastere, nu ne-au fost tocmai usoare. Puiutul s-a obisnuit greu cu sanul, dar lapte aveam din belsug. Apoi a facut icterul acela normal la bebelus, cand il vedeam asa galben, ma stresam, crezand ca sufera mititelul. Personalul (profesorul Florin Stamatian, cu care am nascut, neonologul, moasa, asistentele), au fost de milioane! M-au ajutat f. mult, si cu alaptatul, si cu infasatul, si cu calmarea mea. Iar conditiile din salon (la clinica Ginecologie 1 din Cluj-Napoca), perfecte: 2 paturi cu patuturile bebelusilor langa ele, curatenie, mancare, toate ok. Asa ca am ajuns acasa in regula.

Acum Iancu Ioan, implineste in curand 6 anisori (in 25 iunie). Lui ii dedic aceste randuri. E un baietel scump, inteligent, afectuos. Ne uitam cu drag la el cum creste, cum ii evolueaza mintea, preocuparile. El stie ca Doamne Doamne l-a ajutat sa vina pe lume, de aceea nu se culca fara rugaciune si fara papusa lui "ingeras". Peste o saptamana „absolva" gradinita si din toamna va deveni scolarel in grupa pregatitoare. Cu Dumnezeu inainte!

Pe mamici le-as ruga sa nu mai creada in mitul ca la o varsta mai inaintata, cum a fost cazul meu, nu se pot naste copii! Se pot! Si inca foarte reusiti!

Copiii reusiti tuturor! Iata cateva poze cu copilasul nostru.:)

Cu amandoi parintii

Iancu-Ioan la Rusalii

(Claudia - Cluj Napoca)

Nota redactiei: Ne rezervam dreptul de a actiona in instanta orice persoana si/sau entitate care incalca in orice mod prevederile de mai jos.
Nu suntem de acord cu preluarea, copierea, reproducerea, publicarea, transmiterea, vanzarea, distributia partiala, integrala sau modificata a continutului acestui site sau a oricarei parti a acestuia efectuate in alte scopuri decat cel personal, cu urmatoarele exceptii:
- este permisa reproducerea (pe site-uri noncomerciale, forumuri, articole din presa, stiri sau alte materiale de presa etc.) unor fragmente din articolele publicate in limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informatiilor preluate cu link, sub urmatoarea forma: (Sursa: AmNascutAcolo.ro - www.amnascutacolo.ro)


Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
povesteste cum ai nascut cadou 700x200 edi integral margini