MotherKit
itsy bitsy asculta live
mamici celebre C
Sfatul Spe4
Ma numesc Iulia. In luna iunie 2019 am adus pe lume o fetita minunata asistenta de domnul doctor Tornea, un adevarat profesionist. Din copilarie sufar de scolioza, o afectiune ce mi-a dat ceva batai de cap si in timpul sarcinii. Aveam dureri destul de mari iar mobilitatea a fost mult afectata, desi nu luasem prea mult in greutate. Cu toate astea domnul doctor m-a sustinut in dorinta mea de a naste natural.

Sunt o fire foarte sensibila si usor panicoasa, iar faptul ca a stiut cum sa nu imi alimenteze temerile, pentru mine si pentru bunul mers al sarcinii, a contat foarte mult.

Am nascut la 40 de saptamani si o zi. Fusesem la un control chiar in acea zi, iar domnul doctor mi-a confirmat ca bebelusul va veni foarte curand. Locuind aproape de spital am refuzat sa ma internez si am asteptat ca lucrurile sa decurga natural.

Aproape de miezul noptii contractiile au inceput sa fie din ce in ce mai dese si la intervale regulate, semn ca ar trebui sa ne indreptam spre spital. Am avut norocul ca domnul doctor sa fie de garda atunci, si sa am o moasa amabila si disponibila. In aproximativ o ora de la internare am si nascut, natural, cum mi-am dorit. Mi-as fi dorit numai sa fi fost oamenii din jurul meu putin mai calmi...In momentul cand am fost urcata pe masa s-a pornit o agitatie neplacuta in jurul meu, si desi eram setata sa cooperez si sa le ascult sfaturile, nu prea am avut cum sa fac asta pentru ca uneori erau contrarii. Cineva zicea sa imping, altcineva zicea sa nu mai imping...in fine.

Intr-un final, am facut cum mi-a dictat corpul, cu toate ca asta a condus la o ruptura. Oricum, totul a fost bine. Mi-as fi dorit enorm de mult ca si ai nostri medici sa fie mai la curent cu recomandarile de a nu taia cordonul ombilical imediat dupa expulzie...si de a lasa bebelusul pe pieptul mamei macar cat timp era "reparata ruptura". Dar iarasi... multumesc lui Dumnezeu pentru copilul minunat si nasterea usoara.

Pe perioada internarii am avut ceva emotii...mai ales cand era imbaiat bebelusul. Imi parea ca il manevreaza cu duritate si fara prea multa atentie. Iar asistentele erau destul de dure cu mamele...care stim, dupa nastere sunt foarte sensibile si pline de temeri. Eu am incercat sa nu permit sa-mi fie stricata bucuria, si am evitat la maximum contactul cu ele.

Ca si concluzie...desi eram foarte sceptica cu privire la faptul ca voi naste intr-un spital de stat, intr-un oras mic...se poate si la noi. Trebuie optimism si nadejde in Dumnezeu.

Nastere usoara va doresc!

(Iulia, Vaslui)

Nota redactiei: Ne rezervam dreptul de a actiona in instanta orice persoana si/sau entitate care incalca in orice mod prevederile de mai jos.
Nu suntem de acord cu preluarea, copierea, reproducerea, publicarea, transmiterea, vanzarea, distributia partiala, integrala sau modificata a continutului acestui site sau a oricarei parti a acestuia efectuate in alte scopuri decat cel personal, cu urmatoarele exceptii:
- este permisa reproducerea (pe site-uri noncomerciale, forumuri, articole din presa, stiri sau alte materiale de presa etc.) unor fragmente din articolele publicate in limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informatiilor preluate cu link, sub urmatoarea forma: (Sursa: AmNascutAcolo.ro - www.amnascutacolo.ro)


Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
Banner povesteste