Nastere prin operatie de cezariana, la Spitalul Universitar, cu Dr. Constantinescu Gheorghe

O poveste putin mai „alba” 🙂

Imi doream tare mult sa ninga cand o sa nasc si cineva acolo sus parca a auzit ce imi doresc si s-a pornit in noaptea dinainte prima zapada din an ..pana dimineata erau ditamai nametii si viscolea superr frumos…de vis…si acum imi amintesc fugii mari de zapada care imi intrau in ochi si eu abia mai mergeam prin nameti.

Sa va povestesc cum a venit pe lume printesa noastra Maria Alexandra pe data de 25 ianuarie, ora 12:55, 330 gr si 51 cm la Spitalul Universitar in bratele Domnului Doctor Constantinescu Gheorghe un om deosebit cu suflet mare.

Am plecat dimineata cu sotul meu, cu mama si socra mea. Am ajuns la spital m-a preluat o rezidenta sa imi faca actele de internare apoi sa ma schimb..eram foarte agitata. Am ajuns in sala de postoperator unde mi-au luat datele personale, sange pentru analize, tensiunea care binenteles era mare de atatea emotii.

A venit o asistenta si m-a dus de mana in sala de operatie. Eu am avut rahie, peridurala si cateter. Daca nu era brancardierul nu stiu ce faceam…il tineam strans in brate de frica..cand a bagat serul am simtit un current in piciorul stang pana jos si m-am speriat ca am tresarit..noroc cu el ca ma tinea, apoi m-a intins mi-a pus sonda.

Am simtit ceva ciudat cand sa o scoata pe Alexandra..tot tragea de ea ..nu vroia sa iasa si ii zicea rezidentei sa bage ea mana dupa ea ca are mana mai mica si simteam cum parca imi apasa pe coaste ceva ..o senzatie urata…apoi a iesit pitica si tipaaaa…imi venea sa plang de bucurie.. mi-a dat-o sa o pup de 2 ori apoi a luat-o la cantarit.

Dupa ce au scos-o m-a lasat sa ma termine de cusut rezidentii lui ca sa vorbeasca cu familia mea ..au dat muzica tare in sala nici nu ziceai ca sunt in operatie. M-a luat iar brancardierul si m-a dus in postoperator si m-a pus in pat. Inca din timpul operatiei am inceput sa fac frisoane.. am tremurat rau vreo 2 ore…se speriase sotul meu cand m-a vazut…ca nu stia ce am si dupa anestezie am cerut la calmante prin cateter o groaza..ca nu isi mai faceu efectul..pentru ca se miscase in spate cateterul si nu stiam ce am de nu mai rezist, se miscase si sonda.

Sa nu beti apa deloc inainte de anestezie pentru ca unele fete au mai baut si rau le-a fost…au avut ameteli, dureri de cap si de ceafa, se trezeau noaptea prin salon si tipau de durere..Eu nu am avut probleme mari..spatele ma durea daca stateam mult in fund…bebelina mea a fost cam lacoma la mancare..papa mult si vomita.

Pe zi ce trece o iubim tot mai mult..la cate dureri aveam in noaptea dupa operatie..ma uitam la ea si plangeam si speram sa treaca…abia o tineam in brate in postoperator la ce dureri aveam.

Operatia abia daca se vede …totul este greu la inceput dar trece repede cand iti tii puiutul in brate…

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 26 Mai, 2011

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Gheorghe Constantinescu | Spitalul Universitar Bucuresti

Articole Similare