Nastere prin operatie cezariana, la Spitalul Municipal Bucuresti cu Dr. Cristian Radoi

Buna ziua.

E un lucru minunat sa dai viata unui copil. Ma bucur ca mi s-a ivit ocazia sa fac cunoscuta povestea mea inainte si dupa nastere. Ne doream foarte mult acest copil si nu a intarziat sa apara. Dupa 3 luni de cand ne-am propus ca ar fi timpul sa avem un bebe s-a intamplat minunea, sarcina a fost monitorizata inca din prima clipa.

A fost mai greu pana mi-am gasit un medic pe care sa-l simt ca e aproape atunci cand o sa am nevoie….. si s-a intamplat acest lucru :). Aveam 35 de saptamani si ma hotarasem ca ar fi cazul sa intru in concediu prenatal, 14 septembrie 2011 Ziua Cruci era prima mea zi de stat acasa (o zi de toamna destul de calduroasa) cum nu aveam stare sa stau in casa m-am gandit ca ar fi bine daca m-asi duce la Biserica sa particip la slujba, asa s-a si intamplat ,am fost m-am impartasit m-am rugat la Dumnezeu sa fie totul bine si sa aibe grija de copilasul meu(Tin sa mentionez ca pe timpul sarcini la fiecare ecografie copilasul meu era intotdeauna mai micut decat varsta lui normal si eram un pic speriata).

Cred ca Dumnezeu m-a ascultat si pe 15 septembrie 2011 s-a intamplat minunea, sotul meu care era in timpul serviciului trecuse un pic pe acasa sa vada ce fac si in momentul cand a ajuns mi s-a rupt membrana si am plecat de urgenta catre spital. Pe drum am sunat medicul care mi-a raspus destul de repede i-am explicat ce s-a intamplat si mi-a spus sa stau linistita ca totul o sa fie bine.

Am ajuns destul de speriata la spital medicul meu nu era de garda dar mi-a explicat ca o sa ma preia colegi dansului si ca el o sa fie anuntat mereu de stare mea si a copilului urmand ca el sa apara mai tarziu, am ajuns la spital pe la 13:30 medici care erau de garda s-au purtat foarte frumos si cu profesionalism, m-au linistit, copilul era monitorizat din 20 in 20 de min.

Iar medicul ma suna destul de des cu toate ca era la o alta clinica unde avea consultatii. Am stat asa pana pe la ora 20 cand a aparut si medicul care spera totusi ca o sa mai pot sa-l mai tin pe bebe in burtica, dar nu a fost asa el vroia afara s-a pregatit sala de operatie si la 21:40 a vazut” lumina lampii”

Andrei copilasul nostru a avut 1780kg si 41cm o papusa mica mica (nici acu nu pot sa cred cat de mic a fost el, pentru mine a fost un copil mare, cu toate ca lumea imi spunea ca e foarte mic). Noaptea a trecut foarte greu eram sub anestezie nu puteam sa-mi misc picioarele nu stiam nimc de copilasul meu, nici nu am avut pe cine sa intreb, in sfarsit se facuse dimineata si…..a aparut medicul meu atunci am inceput sa plang si sa-l intreb de copilasul meu mi-a spus sa stau linistita copilul e bine adica semnele vitale sunt bune dar ca e micut si ca e distrofic dar sa speram ca o sa fie totul bine si ca o sa vb cu cineva sa ma duca cu scaunul cu rotile sa-mi vad bebele si sa-l alaptez.

Si acum am imaginea intiparita in minte cu primul contact pe care l-am avut cu Andrei era la sectia de prematuri cu furtunasul de oxigen un copil cu un ten alb si foarte curat fara pete.Conditiile din spital au fost foarte bune personalul foarte bine pregatit si foarte amabil, dupa 2 zile de stat la terapie medici au decis ca copilul meu e pregatit sa stea langa mamica lui, am stat internata 11 zile in care m-au invatat tot ce trebuie sa fac pentru copilasul meu:cum sa-l spal cum sa-l hranesc cum sa-i fac toaleta tot, tot, si sa nu uit ca Andrei este un copil special mult mai sensibil decat copii nascuti la termen, un copil care are nevoie de multa dragoste si rabdare.

Acum avem 1 an si 10 luni suntem un copil normal dar cu un deficit de crestere, pe care sper cu ajutorul lui Dumnezeu sa-l recuperam cat mai repede.Asta a fost povestea noastra.

Nastere usoara pentru viitoarele mamici si multa incredere.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 26 Mai, 2011

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Cristian Radoi | Spitalul Universitar Bucuresti

Articole Similare