Nastere prin operatie cezariana, cu anestezie rahia

Minunea s-a produs in data de 19 septembrie 2014, la ora 11:30. Le spusesem tuturor ca pe 19 voi naste, pentru ca intr-o zi de 19 am simtit si primele miscari. De ultimele luni de sarcina nu m-am putut bucura. De la 4 luni, medicul a depistat ca am placenta jos inserata, la 6 luni colul s-a scurtat foarte mult si a trebuit sa stau mai mult la pat. A fost chinuitor si datorita acestor probleme, nu am putut naste natural asa cum tot timpul mi-am dorit.

Luni, m-a internat medicul pentru monitorizare (chipurile…). De fapt, aveam lichid putin si fetita avea tripla circulara cervicala -lucru pe care nu mi l-a zis, deoarece stia ca ma panichez si nu era bine. Joi, in urma unei serii de contractii, incepusem sa ma dilatez. Vineri dimineata, pe 19, avea sa vina printesa mea pe lume.

M-au dus la sala de operatii, mi s-a facut corectia, clisma, dupa care au pornit contractiile. Pana sa vina anestezista, am avut nevoie de oxigen. Aveam emotii si simteam ca ma prabusesc.

Totul s-a intamplat atat de repede si eu nu am fost pregatita sa intampin momentul nasterii cum se cuvine (mai ales ca eu nu am stiut sexul copilului pana cand am nascut si a fost o surpriza imensa sa aflu ca e fetita, desi noi toti banuisem toata sarcina ca e baietel). Doar mi-a spus anestezista: „acum o sa scoata copilul!”. Cand am auzit-o plangand, m-am simtit mama. Abia atunci.

Simturile mele aveau nevoie de confirmarea ca devenisem mama. Nasterea prin cezariana are multiple dezavantaje, printre care si acela de a simti ca nu participi activ la nasterea propriului copil. Nici nu mi-au aratat-o, am putut sa o vad doar a doua zi, la alaptat, lucru care m-a determinat sa ma ridic cat mai repede din pat.

Aceasta este povestea nasterii copilului meu. Simpla. Pentru ca la fel de simpla, a fost nasterea in sine (aici nu intra recuperarea). As vrea ca la a doua nastere, sa pot sa am curajul si sustinerea necesara, daca nu vor fi probleme, sa incerc VBAC (nasterea naturala dupa cezariana). Sa pot sa povestesc cum am urlat de durere, cum am tipat la asistente, cum am cazut extenuata dupa, dar ca am participat cu adevarat la nasterea copilului meu. Si l-am putut tine in brate imediat. Un sfat pentru viitoarele mamici: nu alegeti nasterea prin cezariana in favoarea celei naturale. Mai frica sa va fie de durerile de dupa operatie si de depresia post-partum, mai des intalnita la mamicile care nasc prin cezariana.

Si sa nu uit : sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunea mea de fetita, care imi insenineaza viata. Nu o sa ii uit niciodata plansul acela care mi-a confirmat ca am devenit mama!

(Palomy)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 8 Mai, 2015

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti

Articole Similare