camerabebelusului.ro
mamici celebre C
Sfatul Spe4
Era intr-o zi de joi dimineata. Un soare splendid lumina cerul, iar razele calde imi inundau chipul, in timp ce ma indreptam inspre Maternitate. Eram programata pentru cezariana.

Intrasem in saptamana 40 de sarcina, si abia asteptam sa nasc pentru a-mi putea vedea fetita si a o tine in brate. Hurducaiala masinii ma indemna sa imi tin burta sa nu faca valuri.

La Maternitate (Cuza Voda, Iasi), am fost ghidata cu multa curtoazie, de o asistenta voluminoasa, catre salonul unde urma sa il astept pe doctorul ce avea sa ma opereze.

Emotii nu aveam cand am intrat pe usa spitalului. Timpul trecea, iar eu imi asteptam cuminte randul meu. Mamicile apareau, pe rand, din sala de operatii. Trase la fata si suferinde. Hmm...nu va pot explica emotiile ce ma cuprindeau. Sau, sa spun mai bine: panica!

Doctorul care m-a asistat la nastere este, dupa parerea mea, cel mai bun din punct de vedere professional. A fost atent toata perioada sarcinii, sfaturile dumnealui au fost utile, iar nasterea a decurs foarte bine.

Cu siguranta, o sa apelez la dumnealui si la urmatorul copil. Numele lui este Mihalcea Dan.

Conditiile din spital erau excelente. Recunosc ca nu ma asteptam. Cunosc sistemul din Romania, iar "excelent" nu cred ca e cuvantul pe care il pot folosi cand ma refer la conditiile din spitale.

Insa, am fost surprinsa. Spitalul fusese proaspat renovat, iar sala de operatii era data in functiune in acea zi. Glumeam in sala de operatii, unde era foarte frig pentru a crea conditii sterile.

Il sfatuiam pe doctor sa fie atent cu bisturiul, ca la frigul din sala imi tremura si sufletul din mine. Daramite bisturiul doctorului. A fost un moment copios. Anestezista a fost foarte draguta.

A stat langa mine toata perioada nasterii, pentru a se asigura ca totul decurge bine. Faceam glume pentru a ne destinde. Dar si pentru a uita de frig. Momentul in care am auzit glasul fetitei am plâns. De fericire. Si, de emotii. Era glasul cel mai dulce care mi-a fost dat sa il aud.

Am stat pâna seara la reanimare. Anestezista venea sa vada progresul meu si sa ma indemne sa ma dau cât mai repede jos din pat. „Recuperarea va fi mult mai rapida!" spunea ea.

A doua zi, de dimineata, am fost trimisa in salon la bebelus. Nesomnul si durerea au fost factorii care mi-au incetinit recuperarea in Maternitate. Am multumit Asistentei care a avut grija de fetita, cu atata dragoste, intr-una din nopti.

Revenirea acasa a fost benefica. M-am simtit ACASA, in siguranta. Am inceput sa imi revin repejor si am putut sa ma bucur de minunea pe nume Sonia.

Experienta nasterii a fost un mix de sentimente: fericire, trauma, neputinta. Dar culminant a fost si este: dragostea mi-a umplut inima!

(Otilia, Iasi)

Nota redactiei: Ne rezervam dreptul de a actiona in instanta orice persoana si/sau entitate care incalca in orice mod prevederile de mai jos.
Nu suntem de acord cu preluarea, copierea, reproducerea, publicarea, transmiterea, vanzarea, distributia partiala, integrala sau modificata a continutului acestui site sau a oricarei parti a acestuia efectuate in alte scopuri decat cel personal, cu urmatoarele exceptii:
- este permisa reproducerea (pe site-uri noncomerciale, forumuri, articole din presa, stiri sau alte materiale de presa etc.) unor fragmente din articolele publicate in limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informatiilor preluate cu link, sub urmatoarea forma: (Sursa: AmNascutAcolo.ro - www.amnascutacolo.ro)


Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
povesteste cum ai nascut cadou 700x200 edi integral margini