elevit.ro
mamici celebre C
Sfatul Spe4
Povestea noastra incepe intr-o zi de 26 Septembrie 2015. Aveam 38 de saptamani si 2 zile, nici prin cap nu-mi treacea mie ca momentul mult asteptat era apoape (aveam gentuta facuta de vreo 3 saptamani...am zis sa fie acolo ca de...) eu fiind 100% convinsa ca nasc la 40, sotul meu dimineata s-a trezit sa plece la munca si imi tot zicea "Te simti bine? Nu ai dureri? Vezi nu fa efort."

Tra la la... da, du-te linistit la munca ca eu nu nasc, mai avem de asteptat...Bun, numai bine a plecat el la munca eu am inceput smotru prin casa, spala, mancare, curatenie, si parca aveam si chef de ceva dulce am facut si un desert asa ca pe la 10 aveam tot terminat, mi-am vopsit parul si intre timp m-a luat cheful sa ma aranjez sa ma fac cocheta, zis si facut ... ca doar trebuia sa-mi mai fac si eu cateva poze sa vada bebe ca mami e cocheta...pe la 15 merg la baie si vad ca e cam tulbure urina insa nu mi-am facut griji, nu-i nimic imi zic in capul meu, asa ca ma intorc in pat decisa sa fac amiaza.

Adorm si pe la 17 simt nevoia sa merg la baie, nu ma ridic bine din pat ca simt cum imi suruie ceva umed si cald pe picioare....cand ma uit bine ce sa vezi - mi se rupsese apa....Ok si Acu ce facem? Il sunam prima data pe tati sa vina sa mergem la spital sau facem dus? Fac un dus, ma pregatesc si il sun pe tati(care in ziua aia lucra pana tarziu) sa vina acasa ca bebe vrea sa iasa.

Eu foarte calma si relaxata, el tot panicat vai cum sa ajung mai repede, suna la salvare, cheama pe cineva sa te duca rapid la spital....stai mai omulet calm. Vino acasa, te speli si plecam....dupa vreo ora ajunge si tati acasa tot panicat sa plecam mai repede ca nu ma doare, ca nu mi-e rau (eu in tot acest timp aveam in mine un calm si o stare de bine cum n-am mai avut pana atunci, dureri nu aveam deloc, deci eu eram convinsa ca nu nasc).

Plecam la spital, ajungem si acolo ma iau asistentele de la urgente si ma controleaza si eu eram deja dilatata de 3 cm, imi pregatesc foile si ma duc in rezerva unde trebuia sa se intample marea minune, in tot acest timp sotul meu facea bataturi la talpi de cat umbla pe hol, dupa ce mi-au pus monitorajul si perfuziile i-au permis si lui sa intre in rezerva si sa stea cu mine.

Au inceput asistentele sa vina sa faca injectiile de dilatatie, sa vada daca am contractii daca m-am dilatat, eu stand in tot acest timp doar in picioare ( citisem undeva ca daca stai in picioare si te misti te dilati mai repede) de unde... nu era asa si in cazul meu pe la 01:00 eram dilatata tot 3 cm, organismul meu nu ma ajuta deloc, intre timp au venit si mi-au rupt membranele si au mai scos lichidul ce mai era in burtica, durerile incepusera sa apara insa eu de dilatat nu ma dilatam, au tot pus tratament pentru dilatatie insa nimic...pe la 6 dimineata deja incepeam sa cedez si fizic si psihic ....o noapte intreaga in picioare cu dureri insuportabile, sotul meu saracul se ruga de ele sa imi faca operatie de cezariana ca nu mai rezist, ele raspunzand mereu ca asa sunt durerile si ca mai asteapta 2 ore pana la vizita si atunci se decid.

Aceste 2 ore pana la vizita au trecut insuportabil de greu si contractiile erau din minut in minut, nu reuseam sa respir, insa de dilatat nimic. Intr-un final ajunge vizita si zic ca mai baga pentru contractii ca daca nu si nu, o pregatim pentru cezariana....nu stiu sa va spun exact de ce a trebuit sa se astepte atat de mult, insa cand au luat decizia de a ma baga in operatie deja eram in stare de inconstienta....dupa tot calvarul, la 15:15 mi-am vazut puiul pentru prima data si doar pentru ochisorii lui am uitat de durere si de tot (din pacate regulile spitalului nu mi-au permis sa imi pun puiul la san imediat dupa nastere, ci mi l-au luat si abia a doua zi dupa pranz am putut fi din nou impreuna).

Acum ca vine bebe 2 stiu 100% ca nu mai merg sa nasc la Gemelli, a fost mult prea traumatizant atat pentru mine cat si pentru bebe, deoarece din cauza lor bebele meu a stat fara lichid in burtica si doar o minune a facut ca dupa atatea ore sa fim amandoi bine si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu! In concluzie totul e bine cand se termina cu bine!

(Mirela, Italia)

Nota redactiei: Ne rezervam dreptul de a actiona in instanta orice persoana si/sau entitate care incalca in orice mod prevederile de mai jos.
Nu suntem de acord cu preluarea, copierea, reproducerea, publicarea, transmiterea, vanzarea, distributia partiala, integrala sau modificata a continutului acestui site sau a oricarei parti a acestuia efectuate in alte scopuri decat cel personal, cu urmatoarele exceptii:
- este permisa reproducerea (pe site-uri noncomerciale, forumuri, articole din presa, stiri sau alte materiale de presa etc.) unor fragmente din articolele publicate in limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informatiilor preluate cu link, sub urmatoarea forma: (Sursa: AmNascutAcolo.ro - www.amnascutacolo.ro)


Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
povesteste cum ai nascut cadou 700x200 edi integral margini